Tu cine esti?

  Te cunosc de-o viata, dar in seara asta simt nevoia sa te intreb cine esti dintr-un singur motiv: am uitat!
  Am uitat? Cum am ajuns oare in punctul sa nu mai stiu cine esti tu? Unde ti-e frumusetea din privire? Unde ti-e perfectiunea din suras? Unde ti-e linistea? Unde te-ai pierdut pe tine insuti? Tineai destul de mult la tine, dar acum ... ai renuntat la toate acestea pentru ca ai crezut vocea obsesiva a unui trecator! Nu mai stii ce inseamna bucuria primului fulg de nea, nu mai simti nimic, ai impietrit exact acolo unde erai acum cateva luni. Vreau sa te intreb: Mai conteaza ceva sau cineva pentru tine sau toti sunt simpli necunoscuti care in momentul cand incep sa se apropie de tine, ii exilezi din teama de a simti ceva pentru aceste persoane? Nu te stiam asa ... asta ma doare! Obijnuiai sa fi mereu dispus sa acorzi sanse. Cuiva i-ai acordat zeci de sanse, dar acum? Nimic? De ce te-ai condamnat la o viata traita dicolo de ziduri pe care ai avut grija sa le ridici mult prea sus, incat sa nu ajunga nimeni la tine? De ce refuzi orice ajutor, orice sfat, orice intentie a oricui? Stiu ca dragostea te-a adus aici, dar nu crezi ca tot ea ar putea sa te si salveze? Te-a mai salvat odata. Stiu ca n-ai cum sa uiti ce-ti spuneam cu ani in urma: Sa-ti misti mereu picioarele pe ritmul inimii tale... Aminteste-ti! Am nevoie de tine sa te aduni, sa devii din nou ce ai fost candva pentru ca nu pot sa te mai vad asa. Mi se rupe sufletul.
  Te rog Lia ... Vino inapoi!